Biscuiții creează controverse
Este foarte probabil să știți de Oreo. Sunt niște biscuiți(deși ei preferă să se intituleze drept o prăjitură) care nu au foarte mare succes pe piața din România, dar în afară, în special în Asia și America, sunt un fel de Coca-Cola a biscuiților. Indiferent ce sunt, biscuiți sau prăjituri, ei se bucură de un succes uriaș, iar advertisingul de care au avut parte în ultima vreme a fost foarte reușit, mai ales campania de printuri lansată odată cu aniversarea a 100 de ani de existență. De ceva ani încoace au adoptat sloganul “Prăjitura preferată a laptelui”, iar recent, preluând ideea, o agenție din Coreea de Sud a mai venit cu o execuție pe print care a creat controverse pe internet.
Printul de mai jos vrea să sugereze că un băutor adevărat de lapte, va aprecia întotdeauna un Oreo. Au apărut o grămadă de reacții contra, cum că un bebeluș nu mănâncă biscuiți, că nu are cum să țină un biscuite și multe altele. Mie personal mi se par total nefondate aceste afirmații deoarece acesta este un print ce folosește tehnica exagerării, pentru a ilustra o idee; dacă băgau un dinozaur ce era alăptat, nimeni nu mai zicea că nu este credibil, ci gustau pur și simplu gluma. Oricum, destul de curajoși cei de la agenția de advertising, băgând un sân într-un print; probabil, dacă erau din Coreea de Nord, erau executați pentru asta.
Paranormal Sexual Activity
Odată ce împlinești o anumită vârstă ai impresia că unele lucruri încep să te ocolească, că nu ți se mai pot întâmpla. De exemplu, eu, la 25 de ani, am impresia că nu mai am cum să fac apendicită, nu mai am cum să fac pe mine, nu mai am cum să-mi pierd cheile, deși oricare dintre acestea chiar mi se poate întâmpla. Cu cât înaintezi în vârstă, lista cu lucruri de care ai impresia ca nu ți se mai pot întâmpla crește, iar așa ajungi la 70 de ani crezând că ești ferit sau scutit de unele probleme. Ei bine, nu-i așa. Bolile cu transmitere sexuala par a fi ceva ce li se întâmplă numai tinerilor nebuni, care petrec prea mult, dar gândesc prea puțin. Se pare că lucrurile nu stau chiar așa, cel puțin asta înțeleg din spotul de mai jos. În Florida, rata pensionarilor care s-au îmbolnăvit de o boală cu transmitere sexuală, a crescut cu 70% în ultimii 5 ani, astfel că niște indivizi s-au gândit că s-ar merita să se facă o campanie de informare socială, dedicată lor.
Cine ar fi crezut că-n Florida, paradisul pensionarilor, viața de noapte este atât de animată.
În căutarea cadoului
Cu toții suntem foarte încântați când se apropie ziua unui prieten care a anunțat că organizează o petrecere la care suntem invitați. Doar ne place să petrecem. Partea proastă este că la o astfel de petrecere trebuie să te prezinți cu un cadou, iar dacă îl cunoști cât de cât pe sărbătorit, generica sticlă de vin cam iese din discuție.
Începi în primul rând prin a-l întreba cam ce și-ar dori, dar de ce cele mai multe nu o să-ți zică, ba mai mult, întrebarea chiar îl va jena oarecum și-ți va zice că nu are nevoie de un cadou, “prezența ta mi-e de ajuns”. Insiști și insiști, dar chiar dacă răspunsul îi stă pe limbă(cu toții știm ce ne dorim, nu?), nu va șopti nimic, lăsându-te cu un mister neelucidat. Ce faci în situația asta? Te duci la persoana cea mai apropiată sărbătoritului, de obicei prietena sau fratele, și îi întrebi pe ei. Din păcate, în 8 cazuri din 10, nici ei n-au habar, iar dacă se gândesc la ceva, mai degrabă vor lua ei chestia respectivă, nu-ți vor trăda ție originala idee.
Lipsit de vreun ajutor din partea altora, decizi să te gândești singur cam ce i-ar plăcea sau de ce-ar avea nevoie. Iei o foaie și încerci să-ți aduci aminte ce i-ai luat în trecut, să nu te repeți, iar astfel reușești să excluzi, aspiratorul de mașină, dvd-ul cu George Michael și blana de urs, dar asta nu prea te ajuta, ci doar realizezi ce cadouri extraordinare trebuie să egalezi.
Într-un final îți vine ideea aia strașnică, dar din păcate nu găsești unde să cumperi așa ceva, straniu, dar decât un site cu chestii destul de ciudate din India are spre vânzare așa ceva. Sau dacă găsești ceea ce cauți pe undeva pe la noi, tu ai așteptat prea mult până sa te hotărăști, iar nimeni nu-ți mai poate livra cadoul, în timp util. În final, mai rămâne decât o variantă, să te duci să iei cadoul ăla care spune perfect “n-am știut ce altceva să-ți iau”, și anume, un tricou sau o cămașă.
Sper ca voi să fiți mai inspirați decât mine și să nu vă duceți la ziua cuiva cu o cămașă pe care s-a nimerit să i-o ia și alt invitat.
P.S. Nu este vorba despre cadoul tău, Toma.
Arta contemporană
Dacă aș crede în toată chestia aia cu reîncarnarea aș zice că-n altă viață am fost un artist, asta deoarece simt că am niște gusturi bune când vine vorba de ceea ce este frumos, deși n-am nici o urmă de talent necesar pentru a crea ceva frumos. Asta am simțit-o încă din clasa I când nu eram în stare să pictez un coș cu fructe, dar apreciam opera de arta pe care o făcea mama în locul meu. Până la ora actuală cea mai mare operă de arta a mea a fost felul în care am scris Rapid pe bancă, în ultimul an de gimnaziu.
Îmi place arta, în toate formele ei, dar normal c-am și eu niște preferințe. Voi alege mai degrabă ceva diferit, mai neobișnuit decât un tablou ce ilustrează o gagică care încearcă un zâmbet nițel pervers. Apreciez mult mai mult un artist care lucrează cu ceea ce are, cu ceea ce-l înconjoară, decât unul care-și creează un univers al său. Alta chestie ce mi se pare că trebuie luată în seama este faptul că timpurile se schimba, iar arta nu rămâne mai prejos. Poate până acum 100 de ani, ea se rezuma la tablouri și sculpturi, dar acum vremurile au evoluat, iar arta a emigrat și în alte domenii, cum ar fi fotografia sau digitalul.
Unul dintre marile avantaje ale internetului este acela că ne aduce totul la un click distanță, permițându-ne astfel să ne bucuram de multe lucruri frumoase, aflate de obicei la mii de kilometrii distanță. Așa am ajuns eu să aflu de Randeep Katari, un tânăr căruia îi place să fac poze, pe care să le completeze cu personaje animate. Desigur, nu e un artist la fel de mare ca Michelangelo, dar ceea ce face el tot artă se numește, arta contemporană. Mai jos aveți câteva mostre ale muncii sale, iar dacă vă place vă invit să-i vizitați blogul, unde postează aproape zilnic o lucrare nouă.
Acțiune în direct
Azi am pentru voi un spot devenit viral, ceva de senzație. Este o mostră de advertising inovativ, dar care este făcut mai puțin pentru cei de la fața locului, fiind mai mult un spot improvizat. Acest spot a devenit extrem de repede un viral de toată frumusețea, având în mai puțin de 24 de ore, peste 3 milioane de vizualizări. În scurt timp o să fie dat ca exemplu de bază, atunci când vine vorba de virale.
Undeva pe o străduță din Belgia este montat un buton care cică dezlănțuie panica. Odată apăsat încep să se facă auzite sirenele, să apară bătăușii, polițiștii, împușcăturile, pentru noi, cei aflați în fața calculatoarelor arată ca o fază scoasă dintr-un blockbuster de acțiune, pentru cei care chiar au fost la fața locului este un fel de filmul prinde viață.
Scopul clipului a fost acela de a ne arăta cum TNT aduce acțiunea în viața noastră, iar părerea mea este c-au făcut o treabă strașnică.
Vremuri mai simple sau mai idioate?
În vremuri mai simple, oamenii erau mai simpli și se amuzau cu lucruri mai simple. Am tras această concluzie vizionând reclama de mai jos. Ori asta, ori este o reclamă la cea mai tâmpita jucărie care a existat vreodată. S-ar putea ca astfel de jucării să fie cauza pentru care americanii sunt acum priviți ca un popor de capete seci, ți se poate deregla serios radarul atunci când folosești o astfel de jucărie. Păi un copil din generația asta nouă, care este acuzat că stă numai pe calculator și nu mai iese deloc afară să se distreze, cred că exultă și zice „Mai bine așa decât să mă învârt ca tâmpitul”.
Pe vremea aia era cu totul alt advertising. Se considera a fi de ajuns să se arate produsul promovat și să se cânte o melodie haioasă despre el. Deși acum tehnica mi se pare cam tâmpită, pot înțelege cum la un moment dat jigle-urile chiar prindeau „It’s a new thing, it’s a fun thing, it’s a swing wing”.
Advertising pe o coală albă
Nu m-am angajat la McDonalds, nu sunt fanul lor înrăit și nu m-au plătit să le fac publicitate. V-am zis asta ca să nu mă acuzați că-i promovez prea des. Fiind o mare companie își permit să mai experimenteze cu diverse forme de advertising inovațional, advertising de calitate, de aceea astăzi vă prezint a doua acțiune de publicitate a celor de la Mc, în decurs de 3 zile.
Undeva prin Statele Unite, s-a montat un panou ciudat și interesant în același timp. Ciudat pe timpul zilei, pentru ca nu ilustrează nimic, fiind doar o bucată mare de coală albă, dar noaptea iese la lumină, ca un vampir însetat. Pe imensa coală este scris un mesaj cu bandă reflectorizantă, mesaj ce prinde viață în momentul în care, noaptea, o mașină trece prin dreptul panoului și-l luminează cu farurile sale. Ideea mi se pare fabuloasă. Oricum ziua, în timp ce conduce, un șofer este cam imun la astfel de panouri, asta dacă nu oprește în dreptul unuia, dar noaptea, sigur observă ceva care se luminează în momentul în care se aproprie, plus că tehnica merge mână în mână cu mesajul, panoul este vizibil toată noaptea, Mc-ul este deschis toată noaptea.
Acord celor de la McDonalds nota 10 pentru advertisingul promovat și nota 2 pentru lupta lor împotriva obezității.
$1 Miliard
Instagram, este o aplicație foarte populară în rândul posesorilor de iPhone. Te ajuta să faci o poză, să-i dai un efect și s-o postezi pentru ca prietenii tăi s-o vadă. Este un fel de Facebook, dar care folosește doar poze, pe care le poți urca numai după telefonul mobil, iar de obicei sunt pozate lucruri cât de cât interesante, nu sunt așa de multe domnișoare care-și țuguiesc buzele în oglindă.
Poate n-ați auzit de această aplicație până acum, dar vă asigur că-n următorul an, va deveni mult, mult mai populară. De ce zic asta? Pentru că tocmai am aflat că cei de la Facebook au cumpărat-o pentru un miliard de dolari. Mark Zuckerberg a declarat că aplicația va continua să fie dezvoltată ca un bun separat de Facebook și că nu se va încerca integrarea ei. Instagram a fost lansată acum doar 2 ani, iar la această dată are decât 12 angajați. Să poți să scoți $ 1 miliard într-o perioadă așa de scurtă, având un personal atât de redus, mi se pare ceva senzațional, iar fondatorii, Kevin Systrom și Mike Krieger merită toată considerația.
Momentan aplicația are în jur de 30 de milioane de utilizatori, dar nu am nici un dubiu că tranzacția va produce o creștere accelerată a numărului acesta. Mă gândesc doar la cum a explodat Youtube după ce a fost cumpărat, în 2006, de către Google, pentru $ 1.65 miliarde.
Messi și Ronaldo pot fi transferați
Unele reclame au un target mai restrâns decât banalul 18-35 ani sau bărbați/femei. Asta se întâmplă și cu următoarele printuri care targeteaza suporterii înrăiți, care se gândesc să-și schimbe operatorul de telefonie mobilă, iar care mai nou își pot păstra numărul(românii deja au de ceva vreme această opțiune). Ca să înțelegi aceasta reclamă trebuie să știi puțin fotbal, să știi că Messi este argentinian și joacă doar cu numărul 10, iar că Ronaldo poartă și la club și la naționala Portugaliei, numărul 7. Ideea, având sloganul „Schimbă rețeaua, păstrează-ți numărul”, mi se pare una destul de reușită, doar că punerea ei în practica se putea face mult mai bine. În primul rând, era mai de impact dacă schimbarea se făcea la nivelul echipamentelor de club, și nu a naționalelor, cei doi având mai multe performanțe la echipele de club, iar în al doilea rând, era posibilă realizarea unor postere mai reușite din punct de vedere grafic, acestea nefiind strălucite.
Porția de creativitate
În această “minunată” zi de luni(după ce că era și așa o zi aiurea, mai este și frig și urât afară) m-am gândit să vă prezint o porție de creativitate din partea unora dintre cele mai mari companii din lume.
Prima este o acțiune izolată din Polonia, a celor de la McDonalds, în care, într-o gară, pe panoul cu plecările trenurilor, afișează cam ce ai putea consuma de la Mc, până trebuie să te urci în tren. O acțiune foarte reușită, având în vedere cum aproape toată lumea se uită pe acel ecran la toate detaliile cu maxim interes, iar pentru ochii consumatorilor rândul ăla mic este mult mai vizibil decât mesajul imens de sub ecran.
Tot din Polonia vine și acest spot pentru cei de la Nike. Deși au același mesaj, Nike te transformă într-un sportiv adevărat, nu o mai fac în modul clasic, cu muzică acapela și cu încercarea de a diviniza experiența folosirii unui produs Nike. Avem parte de un spot Nike cu tentă comică, ceea ce nu am mai văzut de multă vreme. Deși o să îndrăgești mai mult personajul care nu poartă Nike, la sfârșit reclama te face să zâmbești, iar chestia asta este acontată în numele brandului Nike.
